Duminică, pe 1 aprilie, naționala României ridică ancora la Edmonton, în primul meci de la turneul preolimpic, confruntarea cu Germania. Pe scurt, Cosmin Radu și colegii lui sunt obligați să termine grupa A între primele patru echipe, pentru a juca apoi sfertul de finală contra unei adversare din seria B. În cazul în care se califică în penultimul act, biletul de Londra e deja asigurat. Aflat de trei ani la timona corabiei tricolore, maghiarul Istvan Kovacs (55 de ani) și-a îndeplinit jumătate din obiectiv. Ce va fi în Canada? Iată ce anticipează fostul antrenor de la Honved.
Domnule Kovacs, România n-a mai fost de 16 ani la o ediție a Jocurilor Olimpice. Salvarea poate veni de la un antrenor maghiar… Acesta a fost stadiul de pregătire cel mai scurt, pentru că am fost doar cinci zile împreună la Izvorani, dar dorința de a ajunge la Jocurile Olimpice s-a cultivat și s-a dezvoltat enorm pe parcursul acestor trei ani. Toate cele cinci meciuri vor fi grele, nu ne putem aștepta la vreun ajutor din partea cuiva. Nu există o presiune pe umerii noștri, pentru că cei din federație sunt conștienți de cât de dificilă este grupa. O presiune o poate exercita doar trecutul… pentru că ne dăm seama că din 1996 România n-a mai acces la o ediție a Jocurilor Olimpice. Pe de altă parte, trebuie să ne gândim că aceasta nu este o echipă tânără, ci o formație care se bazează pe destui bătrâni. Dar atât timp cât toți marșează pe ideea: „Acum, ori niciodată”, visul pare realizabil. Ar fi un salt uriaș pentru tot sportul românesc ca unica selecționată masculină cu șanse să ajungă la Londra.
Sunteți de trei ani în România. Ce v-a impresionat și ce v-a dezamăgit aici? De când am venit eu în România, adică din momentul în care domnul George Gaiță (n.r. – fostul președinte al FRP – omul care l-a adus pe Kovacs) a închis bazinul Floreasca pentru a nu vedea starea infrastructurii, am mai adus șapte jucători care ba erau în lot, ba nu erau, iar acum sunt jucători de bază. În țara asta 500 de jucători fac polo, hai 600 cu tot cu juniori. În schimb, în Ungaria, o țară cu o populație mult mai mică decât a voastră, există 5.000 de jucători legitimați. Iată ce diferență! Dar ceea ce vreau eu să subliniez este faptul că lipsa bazineleor duce și la absența jucătorilor. Una este să faci o națională din 500 de jucători și alta este să o formezi din 5000 de poloiști.
Pe ce loc s-ar clasa naționala României în campionatul Ungariei? Între primele trei echipe, cu condiția să efectueze nouă antrenamente pe săptămână, iar ultimul să-l reprezinte meciul propriu-zis. Vreau să scot în lumină faptul că ei sunt niște băieți minunați, care se sacrifică pentru țară și vin cu inima deschisă aici. Asta m-a făcut să mă atașez atât de mult de ei și aș face orice pentru această echipă. Nu am ales această echipă pentru bani, am avut și alte oferte mai avantajoase, dar am vrut să fac performanță cu naționala voastră.
„Bazinele nu sunt doar pentru înot și polo, ci pentru sănătatea copiilor”
Revenind puțin la comparația dintre poloul nostru și cel maghiar. Câte bazine aveți în Ungaria? În România, premierul Ungureanu a spus că nu suntem o țară de înotători, iar unele construcții vor fi sistate. În Ungaria sunt 99 de cluburi de polo și în consecință și numărul de bazine e foarte mare, dar există și discuții pentru ridicarea altora. Punctul de vedere al premierului? În primul rând trebuie să ne gândim că ridicarea acelor bazine nu trebuie făcută doar pentru a face înot sau polo de performanță, ci pentru sănătatea copiilor. Dacă în zona respectivă sunt și potențiali sportivi, atunci de ce să nu se facă?
Deci putem spune că ceea ce a realizat România în polo poate fi perceput drept o minune? Cu excepția eșecului de la Mondialul din Shanghai (n.r. – loc 11), pe care nu mi l-am putut explica, echipa s-a exprimat la cel mai înalt nivel la celelalte competiții. Dar și la victorii, și la eșecuri se știe vorba că echipa evoluează așa cum e pregătită de antrenor. Noi putem să afirmăm că am făcut minuni, dacă ne uităm puțin la cât de puternice sunt campionatele de care beneficiază reprezentativele împotriva cărora am jucat și împotriva cărora vom evolua la acest preolimpic. Valorifică niște competiții mult mai valoroase decât Liga națională și repet: e o minune că am ajuns până aici și că avem tăria morală să le putem ține piept.
Sunt greu de strunit 13 bărbați? Nu se pune problema să-i strunesc. Am mare experiență ca antrenor și ca bărbat, iar ei au ajuns la o maturitate profesională încât conștientizează ceea ce au de făcut. Dacă vă uitați la rezultatele noastre, am pierdut la un gol, la două, la trei, și cu arbitri, în fața unor giganți precum Serbia, Italia sau Ungaria. Din punct de vedere mental, sunt foarte bine pregătiți.
Ce lipsește unei naționale de top
Totuși, nu mi-ați răspuns. Ce v-a plăcut în România și ce v-a deziluzionat? Mi-au plăcut Bucureștiul și Oradea, acolo am fost de cele mai multe ori, contra ceea ce s-a scris că aș fi stat foarte puțin în România, iar jucătorii pot certifica acest amănunt. În schimb, ceea ce mi s-a promis… nu s-a materializat. La o echipă cu pretenții și la obiectivele care mi s-au impus în contract, nu înțeleg cum de nu s-a putut face rost de niște oameni care să se ocupe de pregătirea fizică, o sală de forță, un maseur, pe care-l avem tot datorită mie. Nu avem psiholog sau preparator fizic, care să se ocupe de pregătirea fizică pe uscat, și astea sunt condiții minime la echipele de club din națiunile cu care noi ne batem pentru calificarea la Jocurile Olimpice, pe când aici nu există nici la nivelul naționalei. În pofida acestor lipsuri, noi ne-am ridicat până la nivelul ăsta și le ținem piept forțelor lumii. Cât vă ajută federația? Federația are puține posibilități materiale, dar face mereu eforturi să-i aducă pe băieți acasă să joace pentru națională. Acum, întorcându-mă la ceea ce a spus premierul se poate interpreta prin prisma faptului că în România poloul nu e perceput printre sporturile de elită și din cauza asta nu i se acordă atenția cuvenită. De asta, cel mai mare respect eu îl port jucătorilor care vin cu chef de muncă și care nu par niciodată plictisiți. Sunt niște buni români.
CUM A APĂ‚RUT POLOUL ÎN ROMÂNIA? ∞1928 e primul an în care a avut loc un meci oficial: Oradea – Cluj 3-3 ∞1929 e anul în care s-a desfășurat întâia partidă între două echipe de club: Universitatea – MSE Tg. Mureș 8-6 ∞Primele echipe s-au format cu adevărat în 1930 din înotători: la București, Oradea, Cluj, Tg. Mureș și Timișoara ∞Un Almanah al sporturilor din 1933 ne amintește de desfășurarea Campionatelor Naționale de natație (înot, polo și sărituri) la Ștrandul Kiseleff din București. La polo, învingătoarei, Tg. Mureș, i s-a oferit Cupa României
CE A FĂ‚CUT NAȚIONALA ROMÂNIEi CU ISTVAN KOVACS PE BANCĂ‚
CM 2009 (Roma)loc 7 CE 2010 (Zagreb)loc 7 CM 2011 (Shanghai)loc 12 CE 2012 (Eindhoven)loc 8 Preolimpic (Edmonton)?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER